Metalele precum aurul și platina, datorită rarității lor, sunt considerate extrem de valoroase. Un studiu recent sugerează că căutarea acestor elemente poate fi chiar mai dificilă decât se imagina anterior.

Aspirat în miez?

Evoluția Pământului de-a lungul celor peste 4 miliarde de ani este încă un domeniu de studiu în continuă evoluție. Astronomii, geologii și oamenii de știință din diverse discipline lucrează cu date actuale pentru a construi modele care să ajute la înțelegerea fenomenelor care au modelat planeta noastră. Cu toate acestea, în unele cazuri, aceste modele nu oferă o explicație completă, iar datele nu se potrivesc cu observațiile curente.

Un exemplu în acest sens se referă la prezența metalelor grele, cum ar fi aurul și platina, pe suprafața Pământului. Studiile anterioare au indicat că majoritatea acestor metale ar fi trebuit să se fi scufundat în miezul planetei. Acest lucru se datorează faptului că Pământul timpuriu a fost un mediu extrem de fierbinte și supus impactului asteroizilor mari. În timpul formării crustei a avut loc o mișcare intensă a elementelor chimice.

În plus, nucleul Pământului este compus în principal din fier, ceea ce ar trebui să faciliteze „captarea” metalelor siderofile – cele care au o afinitate mai mare pentru fier decât pentru oxigen – cum ar fi aurul, platina și iridiul.

O nouă teorie emergentă

Teoria tradițională nu a reușit să explice cantitatea observată de aur și alte metale grele de pe Pământ. Prin urmare, profesorii Jun Korenaga și Simone Marchi, de la Universitatea Yale și, respectiv, de la Institutul de Cercetare de Sud-Vest, au propus un nou model.

Potrivit celor doi, majoritatea acestor metale siderofile, care alcătuiesc aproximativ 0,5% din masa Pământului, ar fi ajuns pe planeta noastră prin obiecte gigantice, măsurând aproximativ 1.000 de kilometri sau mai mult. Ei sugerează că majoritatea acestor impacturi au avut loc după formarea nucleului Pământului, care le-ar concentra în manta, unde reținerea acestor elemente ar fi mai dificilă. Odată cu activitatea vulcanică, aceste elemente au putut, în sfârșit, să se depună în crustă.

Această nouă teorie oferă o perspectivă intrigantă asupra originii și distribuției metalelor prețioase pe Pământ, provocând conceptele stabilite anterior. O înțelegere mai profundă a acestor procese ar putea avea implicații semnificative nu numai pentru exploatarea resurselor naturale, ci și pentru înțelegerea noastră a evoluției planetei noastre.