Cocktailul Molotov are o istorie destul de interesantă și explozivă, datând din Războiul Civil Spaniol (1936-1939). Numele său derivă de la ministrul sovietic Vyacheslav Molotov, care era cunoscut pentru că a negat raidurile aeriene sovietice asupra Finlandei în timpul războiului de iarnă (1939–1940), numindu-le „ajutor umanitar”. În timp ce finlandezii se luptau cu sovieticii, au dezvoltat acest dispozitiv incendiar ca formă de rezistență.

Un cocktail Molotov este o armă improvizată constând dintr-o sticlă umplută cu lichid inflamabil (de obicei benzină) cu o bucată de pânză sau fitil înmuiată în lichid inflamabil în gura sticlei. Când materialul este aprins și sticla este aruncată, lichidul inflamabil intră în contact cu aerul, iar cocktailul devine o bombă incendiară.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cocktailul Molotov a fost folosit pe scară largă ca armă de gherilă de către finlandezi împotriva sovieticilor. Simplitatea și eficacitatea sa l-au făcut o alegere populară pentru rezistență în multe părți ale lumii. În anii următori, cocktailul Molotov a fost folosit într-o varietate de conflicte și proteste din întreaga lume, adesea ca simbol al rezistenței împotriva puterii stabilite.

Originea și ascensiunea

Cocktailul Molotov a apărut în timpul războiului civil spaniol (1936-1939), când republicanii spanioli s-au confruntat cu forțele naționaliste conduse de generalul Francisco Franco. În timpul acestui conflict, republicanii au primit sprijin din partea Uniunii Sovietice, în timp ce naționaliștii au fost susținuți de mai multe puteri fasciste, printre care Germania nazistă și Italia fascistă.

Termenul „cocteil Molotov” a fost un răspuns ironic la adresa ministrului sovietic de externe Vyacheslav Molotov, care a susținut că bombardamentele sovietice asupra Finlandei în timpul Războiului de Iarnă (1939–1940) au fost de fapt „ajutor umanitar”. Finlandezii, în rezistența lor împotriva sovieticilor, au creat acest dispozitiv incendiar și l-au numit ca o batjocură a lui Molotov.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cocktailul Molotov a fost folosit pe scară largă de finlandezi împotriva forțelor sovietice în timpul Războiului de Continuare (1941–1944), care a fost o continuare a Războiului de Iarnă. Simplitatea și eficacitatea cocktail-ului Molotov au făcut din acesta o armă populară a războiului de gherilă și a rezistenței în multe părți ale lumii.

De atunci, cocktailul Molotov a fost folosit într-o varietate de conflicte și proteste din întreaga lume ca formă de rezistență împotriva puterii stabilite. Istoria sa este intrinsec legată de ideea de a lupta pentru libertate și autodeterminare în fața opresiunii.

Povestea din spatele numelui „grenadă de casă”

„Grenada improvizată” este un termen generic pentru o varietate de dispozitive explozive improvizate de casă. Ele sunt adesea folosite în conflicte de intensitate scăzută, insurgențe și acte de terorism. Denumirea „grenadă de casă” nu este legată de o singură origine specifică, ci mai degrabă de o categorie de arme improvizate.

Aceste arme pot fi construite dintr-o varietate de materiale ușor disponibile, cum ar fi țevi metalice, explozibili de casă, schije, cuie, șuruburi și alte obiecte care le pot crește letalitatea. Asamblarea acestor dispozitive este adesea efectuată de persoane fără pregătire militară formală, folosind tehnici și materiale ușor disponibile.

Istoria din spatele numelui „grenadă de casă” este legată în principal de natura sa improvizată și de asemănarea sa cu grenadele convenționale, deși sunt mult mai puțin sofisticate și, în general, mai puțin sigure atât pentru utilizator, cât și pentru ținte. Ele sunt adesea asociate cu insurgenții, gherilele și teroriștii datorită disponibilității și ușurinței lor de fabricare, precum și a potențialului lor de a provoca pagube semnificative în zonele urbane sau în confruntările de aproape.

Aria globală a bombelor incendiare

Bombele incendiare, inclusiv cocktailul Molotov și alte variante, au fost folosite în conflicte și proteste din întreaga lume datorită eficienței și ușurinței lor de fabricare. Aria sa globală este largă, iar istoria sa se întinde pe o varietate de contexte și regiuni. Iată câteva exemple:

1. **Europa**: În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, bombele incendiare au fost utilizate pe scară largă de o varietate de grupuri, de la luptători de rezistență la forțele regulate, în toate teatrele de război din Europa. Mai mult, în anii Războiului Rece, grupările teroriste și mișcările de rezistență din Europa au recurs și la acest tip de armă.

2. **Orientul Mijlociu**: bombe incendiare au fost folosite în mai multe conflicte din regiunea Orientului Mijlociu. De exemplu, în timpul conflictului dintre Israel și Palestina, acestea au fost folosite atât de grupurile palestiniene, cât și de armata israeliană. Mai mult, în conflicte precum războiul civil sirian și conflictul din Irak, grupurile și milițiile insurgente au folosit acest tip de armă.

3. **Asia**: În zone precum Afganistan, Pakistan și India, grupurile de insurgenți și militanți au folosit bombe incendiare în atacuri împotriva țintelor militare și civile. În plus, în țări precum Myanmar (Birmania) și Filipine, grupurile rebele le-au folosit și în conflictele lor împotriva guvernului.

4. **Americi**: Deși mai puțin frecvente, bombe incendiare au fost folosite în conflicte din America Latină, cum ar fi ciocniri între grupuri rebele și guverne din țări precum Columbia și Mexic. Mai mult, în proteste și revolte din diferite părți ale continentului, aceste dispozitive improvizate au fost folosite și de protestatari.

Aria globală a bombelor incendiare demonstrează versatilitatea lor ca armă improvizată care poate fi ușor fabricată și folosită într-o varietate de contexte și scenarii de conflict. Utilizarea sa este adesea asociată cu tactici de gherilă, insurgență și rezistență împotriva guvernelor sau a forțelor stabilite.